Maneaua este fara indoiala cuvantul momentului in muzica din Romania. Definitia pe care o ofera Dictionarul Explicativ al Limbii Române termenului de "muzica" este "arta de a exprima sentimente si idei cu ajutorul sunetelor combinate într-o maniera specifica". Acelasi folositor dictionar explica termenul "manea" drept "cantec de dragoste de origine orientala, cu melodie duioasa si taraganata".
Probabil cel mai gustat gen de muzica din 1989 maneaua, sau manela, sau oricum vreti sa o numiti si pe care o intalnesti pretutindeni, apogeul fiind atins, fara indoiala, pe litoral, unde nu numai ca esti asaltat de tarabagii care se intrec in a da muzica mai tare,dar terasele si restaurantele sunt intesate de ilustri anonimi care se chinuie sa imite consacratii genului.
O definitie literara, dar departe de realitate, a genului dupa datele de mai sus, daca acesta comporta asa ceva, poate fi urmatoarea "arta de a exprima dragostea cu ajutorul sunetelor combinate în maniera orientala, taraganat si duios". A aparut chiar si un neologism si anume "manelist" - care ar denumi teoretic nu doar pe cel ce canta manele, ci in special pe cel care le asculta. Este gresit sa presupunem ca ei ar apartine doar unei clase sociale sau doar unei etnii: aceasta muzica este ascultata si gustata chiar si de artisti consacrati cum ar fi Dan Bittman sau Elena Carstea .
S-a ajuns chiar ca subiectul sa fie dezbatut pe posturile TV de larga audienta, in talk show-uri care in general abordeaza subiecte serioase.
Fara indoiala traim apogeul fenomenului "manea".O însiruire a numelor formatiilor sau solistilor ce interpreteaza manele este neavenita, chiar si numai pentru ca sunt atat de multi. Cativa merita totusi mentionati, mai ales clasicii. Deschizatorii de drum ai manelei sunt considerate a fi formatiile Azur din Braila, Generic din Galati si Albatros. Primele lor cantece, înregistrate înca înainte de 1989, "Se marita Mona mea", "Trec tiganii" si "Printisorul" au devenit piese clasice. Între timp, prolificii artisti de la Azur tocmai au lansat pe piata volumul cu numarul 24, ceva mai mult decat Rolling Stones.
Dupa ani de cautari si încercari, timp în care doar cei puternici au rezistat pe piata, alte nume noi au ajuns pe firmament; Jean de la Craiova, Stefan de la Barbulesti, Adrian Copilul Minune, Zorile din Galati, Diamantele negre, Vali Vijelie sau Nicu Paleru reprezinta noua generatie.
Perioada contemporana marcheaza aparitita unor formatii ce canta un fel de "manea dance" (cea mai reprezentiva trupa fiind de departe L.A. urmata de Minodora la Maxxim, Elegance sau Kosovo) si chiar hip-hop combinat cu manele (Verdict).
Un loc special il ocupa Costi Ionita, primul care si-a dat seama cu adevarat de amploarea pe care o va lua acest gen muzical. Urmarea se cunoaste : albumele "Fara concurenta" si "Autoconcurenta" impreuna cu regele neincoronat al genului Adrian Copilu Minune care au batut toate recordurile de vanzari.De remarcat este calitatea sunetului fiind prima aparitie mixata profesional a cantecelor lautaresti de succes. De retinut este iarasi faptul ca nu s-a oprit doar aici, ocupandu-se si de descoperirea tinerelor talente prin intermediul propriului studio-Nova Music.
Daca despre muzica în sine continuta de o manea nu se poate spune decat ca este un amalgam de ritmuri turcesti, sarbesti, tiganesti, tataresti si cel mai adesea teme folclorice neaose, cu versurile este alta poveste. În nici un caz ele nu sunt scrise de fosti premianti la Olimpiadele de Limba si Literatura Româna. Tot ce se cere unui compozitor de manele pentru a avea succes este sa faca referire la temele "nemuritoare":parai,Mercedes,ura dusmanilor, fetele perverse care vor doar banii,iubiri neimplinite sau copiii si exemplele ar putea continua.
Practic, maneaua a realizat în România ceea ce a dorit sa faca muzica disco în America. A pus în fapte conceptul "music for the people", adica un gen muzical universal, pentru fiecare cetatean. Asa se explica si succesul imens al acestor cantece de care majoritatea rad, pentru ca apoi sa o danseze cu foc la petreceri.
|
